care hipermarket?

Septembrie 13, 2010

Citeam mai devreme în „Adevărul” (ediția de Giurgiu) următorul articol:

Cinci dintre membrii unei familii din municipiu au ajuns la urgenţă după ce au consumat cârnaţi cabanoşi cumpăraţi vineri după-amiază dintr-un hipermarket din Giurgiu. Primul care a început să se simtă rău şi să acuze dureri a fost capul familiei.

„ Am avut vărsături şi o stare generală de rău. Am cumpărat cârnaţii şi totul părea în regulă. Însă după ce am mâncat am început să mă simt foarte rău”, spune Lucian Dincă în vârstă de 35 ani.

Bărbatul spune că la scurt timp i s-a făcut rău şi tatălui său dar şi nepotului de 11 ani. Aceştia au fost trimişi de urgenţă la Spitalul de Boli Infecţioase Singureni. Aici le-au fost recoltate probe de sânge şi urină pentru stabilirea cauzelor exacte.

În spital au ajuns şi soţia şi copilul de numai 1 an. Pentru că starea celui mic era gravă, cei doi au fost transportaţi la Institutul de Boli Infecţioase prof.dr. Matei Balş din Bucureşti. Copilul a avut nevoie de mai multe perfuzii pentru a-şi reveni însă nici acum starea sa nu este foarte bună, spune tatăl micuţului.

Comisariatul pentru Protecţia Consumatorului şi Direcţia Sanitară-Veterinară Giurgiu au demarat un control la unitatea în cauză.

http://www.adevarul.ro/locale/giurgiu/S-au_intoxicat_dupa_ce_au_mancat_cabanosi_0_334766944.html

De ce nu ne spune nimeni despre ce hipermarket este vorba? În Giurgiu nu prea sunt astfel de magazine, dar 4 supermarketuri ar putea fi considerate „hiper” (cu indulgența noastră caracteristică!), așa că șansele de a fi viitori consumatori ai cabanoșilor sunt de 1/4.

Îmi pare rău pentru cei cinci giurgiuveni ajunși la spital. Slavă Domnului că nu-mi plac absolut deloc cabanoșii, că sigur le scriam un mail celor de la „Adevărul” pentru a afla despre ce „hipermarket” e vorba.

mereu conectat cu dell streak

Septembrie 13, 2010

Aflându-mă într-o scurtă vacanță la Mamaia am vizitat astăzi orașul Constanța prin care nu mai trecusem de foarte mult timp. După ce am mâncat un șuberek și am băut o bere la o terasă din apropierea centrului, am trecut și pe la gară și ne-am luat bilete de tren pentru București, iar la final – înainte de a pleca înapoi spre Mamaia ne-am oprit și pe la noul magazin eMag din Constanța (am văzut că e nou pentru că așa se lăudau ei în reclame! 😀 ).

Singurul lucru pe care l-am remarcat a fost noua tabletă Dell Streak, o „jucărie” pe care am butonat-o pentru câteva minute și de care m-am despărțit cu mare greutate. Îmi doresc una! Specificațiile tehnice le știți (iar dacă nu, puteți apela la amicul Google), chiar nu are rost să vă spun câți inchi are ecranul (dar aș putea să vă spun că are o claritate de-a dreptul impresionantă! 😛 ). Facebook „se vede” bine, iar aplicația Foursquare pare interesantă (deși nu prea mi-a permis timpul s-o testez cu adevărat). Din păcate, m-a dezamăgit faptul că are garanție doar 12 luni. 😦

Chiar în timp ce eram în showroomul respectiv, niște puști cumpăraseră o astfel de tabletă și spuneau că urmează s-o folosească cu o cartelă preplătită de la Digi. Nu mai auzisem de așa ceva, dar se pare că aveau dreptate, RDS-ul a lansat cartelele prepay (Digi Mobil Prepaid). Trebuie să testez și minunea asta…

later: Ajuns în camera de hotel, am găsit Dell Streak și la Vodafone, așa că exclusivitatea eMag e doar marketing.

Prietenii cu care sunt la mare mi-au zis să nu mă grăbesc să iau Streakul, fiindcă cei de la Samsung pregătesc Samsung Galaxy Tab. Oare ăla ce mai e? 😀

pleacă în lume cu cine vrei tu, dar cursa să fie blue air :)

Septembrie 9, 2010

Alarma telefonului deja mă enerva. „Beep beep beep beep beep beep go the horns in the cars in the street… wait wait wait wait wait wait for the time it takes a heart to mend a break…” Cine mi-a pus melodia asta ca alarmă???

Eram deja la a șasea sau a șaptea „amânare” când am auzit vocea adormită a Mădălinei: „Pisi, ai un avion de prins!!!” Am trecut rapid peste faza „pisi”, nu era momentul să înghit în sec așa cum fac de fiecare dată când aud cuvântul. Am trecut și peste toate urmele petrecerii de aseară: pahare (aproape) goale, cutii de pizza, CD-uri, cărți de joc, pietre de rummy și tone de coji de fistic. Eram în baie, singur în fața oglinzii și mi-am spus că trebuie să îmi revin. Totul mersese prea bine până atunci: îmi rezolvasem în timp record problema găsirii cazării în Viena pentru perioada facultății, cumpărasem biletul de avion cu 5-10 minute înainte să se ducă (definitiv și irevocabil) acumulatorul laptopului, prinsesem un preț extraordinar la Blue Air ținând cont că nu m-am grăbit deloc și am așteptat ultima sută de metri. Nu trebuia să stric tot, așa că am făcut un duș rece, mi-am luat blugii și tricoul din grămezile de haine de prin dulap, rucsacul și am ieșit.

Cinci minute mai târziu eram în U6 și savuram un energizant luat de la automatul de pe peron. Încă mai aveam abonament de o săptămână așa că nu a fost nevoie să socializez și cu automatul de cartele de metrou. În tren, eram înconjurat de un grup de turiști mexicani trecuți de prima tinerețe care făceau planuri, citeau informații din ghidurile despre Viena în spaniolă și făceau trasee cu pixul pe hărțile gratuite ale orașului. La Handelskai am scăpat unii de alții, eu am mers spre peronul de unde puteam lua S7 spre centru. Am reușit să îmi iau un tichet de la automat și încă un energizant și m-am dus să mă uit pe mersul trenurilor. Oare mi se întorsese norocul? Se pare că da, am pipăit hârtia albă și am urmărit liniile negre pentru a fi sigur că e vorba despre trenul meu. În 2 minute aveam S7 și chiar nu m-am mirat când l-am văzut sosind cu o punctualitate de invidiat. Vagoanele erau goale, mult prea goale pentru o dimineață obișnuită. La Pratestern a venit „nașul” pentru a verifica legitimațiile de călătorie, lucru rar întâlnit în Viena, așa că merită amintit. De la Wien Mitte s-a animat și trenul nostru, fiindcă au urcat o mulțime de turiști cu geamantanele lor. Mulți și-au deschis laptopul, alții vorbeau despre avioane, întârzieri, bagaje de mână și dimensiuni ori restricții privind conținutul acestora sau pur și simplu despre cât de bine s-au simțit în Austria.

Aproape că ațipisem când am auzit vocea din tavan: „Next stop: Flughafen Wien, Vienna International Airport”. Mi-am luat rucsacul, am început să alerg prin mulțimea pestriță de călători care mergeau parcă prea încet pe fundalul verde al reclamelor CAT, am evitat supermarketul deși mai simțeam nevoia unui energizant și m-am trezit în scurt timp în fața Terminalului 1A al aeroportului din Viena. Am reușit să fac check-in (doar cu buletinul) în ultima clipă și am mers la îmbarcare. Și aici a fost suficient doar buletinul, nu m-au pus să scot chestiile din rucsac (erau tone de ciocolată acolo), dar nu am scăpat fără a renunța pentru moment la ceas și curea.

Zborul a fost extrem de lin, am luat un sandwich care mi s-a părut delicios și am făcut cunoștință cu Andreea, o tipă care făcea masterul în turism. Din vorbă-n vorbă, am ajuns să discutăm despre companiile aeriene low-cost în general, dar și despre Blue Air în special. Principalul dezavantaj pe care l-am recunoscut amândoi a fost lipsa posibilității check-inului on-line, care m-ar fi salvat poate pe mine de dimineață de jogging dacă aș fi putut merge direct cu boarding passul la controlul de securitate și apoi la poarta de îmbarcare (asta dacă aș fi găsit un alt PC de unde să fac asta, fiindcă eu aveam un laptop de-a dreptul decedat). Apoi am discutat despre agențiile Blue Air și am ajuns la concluzia că o companie low-cost ar trebui să fie doar pe net, dar am abandonat subiectul în momentul în care ne-am amintit că în România rata de utilizare a cardurilor pentru plăți electronice este mult sub media Uniunii Europene. Totuși, am fost de acord că încrederea în plățile on-line o să crească și la noi, așa că ar trebui luată o astfel de decizie în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. Compania și-ar reduce costurile cu agențiile (salarii, chirii, promovare), iar în acest fel s-ar putea reduce și costurile biletelor de avion (promoții de tipul „happy hour” mai dese sau sandwich gratuit în avion). O altă idee despre care am discutat și care mi s-a părut extrem de interesantă a fost promovarea destinațiilor din România de către Blue Air prin oferte de genul „3 zile la București pentru X euro” (unde X poate varia în funcție de data la care se face rezervarea, cu cât se apropie cu atât prețul crește, ca și la biletele de avion). În suma X clientul ar putea primi zborul, asistență turistică (hărți interactive pe site și ghiduri care se pot imprima), transport public nelimitat pentru 72 de ore (metrou, autobuz, tramvai) și cazare. Pentru cazare există deja un parteneriat cu Booking.com, dar ar putea fi găsite și hoteluri care să fie partenere directe Blue Air. S-ar putea „inventa” și Blue Bus-ul (bluebus.ro văd că nu e al nimănui) care să ducă turiștii de la aeroportul Băneasa la hotel…

Din vorbă în vorbă, de la check-in on-line la autobuzele albastre am ajuns la București. Cu 10 minute mai devreme. Nu mi-a plăcut niciodată Băneasa, dar are un avantaj mare față de celălalt aeroport de la Otopeni: este mult mai aproape de centru. Companiile care îl folosesc (în cazul nostru Blue Air), ar putea anunța că au ca aeroport de plecare/destinație unul din oraș, nu dintr-un oraș învecinat. „Noi aterizăm chiar în București, nu în apropiere” ar suna interesant.

De la acel zbor a trecut ceva vreme, între timp se poate tipări boarding pass-ul de acasă. Nu m-ar mira ca data viitoare să văd la Băneasa niște autobuze albastre cu destinația „Centru” și în stațiile de metrou din Viena să văd pachete turistice de 3 zile în București de la compania care aterizează în oraș, nu în zonă.

Și mi-am mai amintit ceva: melodia „Beep beep” ajunsese ca alarmă fiindcă Mădălinei îi place mult de tot. Atunci nu aveam de unde să știu, între timp ne cunoaștem mai bine.

Acest articol participă la concursul Blue Air despre care am citit la Arhi.

back in .ro :)

Septembrie 6, 2010

M-am întors în Giurgiu, urmează să postez din nou, sper să o fac din ce în ce mai des. 🙂
N-am uitat de blog, dar din păcate timpul nu mi-a permis să mai postez.

fix preplătit

Aprilie 26, 2009

Deși primul contact cu Zapp nu a fost chiar așa cum ar fi trebuit să fie, am zis să le mai dau o șansă. Doar nu credeați că sunt de acord cu dragostea la prima vedere.

Astăzi mi-am luat un telefon fix Z1130 de la Zapp, fiindcă de când am renunțat la linia de la Romtelecom rămăsesem fără telefon fix în casă. Ținând cont că dintotdeauna mi-au plăcut telefoanele publice cartelă, ideea unui telefon fix aflat într-un pachet preplătit mi s-a părut genială. Pachetul prepay a costat 79 de lei și a venit și cu 4 euro credit inițial.

Conform datelor oficiale, acest telefon asigură o intensitate a semnalului sporită față de un telefon mobil care funcționează în aceeași frecvență, astfel că ar fi funcționat și într-un loc cu un semnal mai slab. Nu e cazul, pentru că – surpriză sau nu! – rețeaua Zapp are un semnal uimitor de bun în Giurgiu. Cel puțin la mine în casă, nu mă interesează alte zone. 😉

Câteva chestii interesante:

  • se pot trimite și SMS-uri;
  • telefonul are și un modem încorporat care poate atinge viteze de până la 153,6 kbps;
  • există serviciul Info Credit (1234);
  • pentru fiecare minut de apeluri primite din afara rețelei Zapp, creditul crește cu 8 cenți.

Telefonul l-am luat de la o reprezentanța Zapp din București, nu am vrut să mă reîntâlnesc cu cei care „vând” Zapp la Giurgiu.

ba se poate

Aprilie 26, 2009

Astăzi, în Interex, am asistat involuntar la o discuție între doi puști la vreo 14 ani, reprezentativi pentru generația hi5, care există chiar și în Giurgiu.

– N-ai frățică cum să îi afli parola de mess a lu’ Dana.

– Ba da, se poate. E o șmecherie pe un site.

– Ba nu, că site-ul ăla n-are de unde să știe parola lu’ Dana.

– Păi e făcut de hacheri site-ul ăla. Îți bagi acolo user-ul și parola și ei îți trimit direct pe mail parola oricui.

– Păi zi frățică așa, că e vorba de hackeri! Asta schimbă treaba…

Probabil că nu știau soluția asta care e la îndemâna oricui. 🙂

cutremur la giurgiu

Aprilie 25, 2009

Da, și la Giurgiu s-a simțit cutremurul.

Problemele care au apărut minutele următoare au fost congestiile din rețelele operatorilor mobili Vodafone și Orange (asta folosesc eu, restul nu știu). Oamenii au ieșit destul de panicați prin fața blocurilor.

Digi.Mobil a funcționat perfect, nu a fost vorba de nicio congestie. La 2 minute de la cutremur am putut vorbi fără absolut nicio problemă, deci se pare că rețeaua celor de la RCS&RDS nu a avut nicio problemă în orașul nostru.

Acum, la mai bine de o oră de la cutremur nu mai sunt probleme.

la bulgari merge taxa

Aprilie 24, 2009

Premierul Boc face parte din categoria oamenilor scunzi, cred că nimeni nu are nimic împotriva acestei afirmații. Despre această categorie de oameni se spune că e mai bine să-i sari decât să-i ocolești.

Totuși, pentru a ocoli impozitul forfetar impus de modificare Codului Fiscal începând cu 1 mai 2009 există o soluție: deschiderea unei firme în Bulgaria. Din câte am auzit, acolo impozitele pe salarii sunt mult mai relaxate, impozitul pe profit este în jur de 10% și tot așa.

Cum foarte mulți giurgiuveni l-au sfidat pe Tăriceanu înmatriculându-și mașinile aduse din Germania direct la Ruse, nu-i exclus să își mute și firmele acolo.

Se pare că există unii care se ocupă cu asta… Ce ziceți, domnule Boc, veți crește încasările la buget cu aproape 100 de milioane de euro, așa cum apreciați conform declarațiilor oficiale?

foto fail

Aprilie 24, 2009

Deși am fost azi la mitingul aviatic de la Malu Roșu și am făcut și câteva poze, card-ul de la aparat se joacă cu nervii mei. Așa că nu le pot posta, se pare că le-am pierdut.

Între timp, folosesc versiunea nouă de Ubuntu și v-o recomand călduros.

destinația: comana

Aprilie 23, 2009

Conform televiziunii The Money Channel, zona turistică Comana a intrat în atenția autorităților centrale. Publicul-țintă pentru Elena Udrea este reprezentat de către nemții și austriecii, care cică vin în croazieră pe Dunăre, dar și de bucureșteni.

Mi-e greu să cred că bucureștenii vor alege ca destinație de vacanță o zonă aflată la numai 30 de kilometri de București. Totuși, pe fondul recesiunii, nu-i exclus ca unii să ia în calcul această destinație, dar mai repede pentru ieșiri la grătar în week-end decât pentru a vizita mănăstirea sau parcul natural.

O importantă atracție a zonei o reprezintă Mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad Țepeș. Este un loc unde am fost cuprins de liniștea Neajlovului, un loc unde istoria și legenda te surprinde.

Pregătesc o postare documentată despre zona Comana, în special despre Mănăstirea Comana.